González Muñiz Ángel – Me basta así
Ángel González Muñiz (6 septembrie 1925 – 12 ianuarie 2008) a fost un poet cu o influență majoră în secolul al XX-lea. A obținut diploma în drept la Universitatea din Oviedo și în 1950 s-a mutat în Madrid, unde a lucrat în administrația civilă. Aici a început să scrie și să își publice poeziile, devenind prieten cu mulți scriitori spanioli, care i-au încurajat munca. Prima sa carte de poezii, Áspero mundo, a avut un succes imediat. A doua, Grado elemental, a fost publicată în Paris și a câștigat prestigiosul Premiu pentru Poezie Antonio Machado. A mai publicat opt cărți de poezie și a editat câteva antologii și lucrări de critică literară, inclusiv ediții critice ale lui Juan Ramón Jiménez și Antonio Machado.
Me basta así
Si yo fuese Dios
Y tuviese el secreto
Haría un ser exacto a ti
Lo probaría
A la manera de los panaderos cuando prueban el pan
Es decir, con la boca
Y si ese sabor
Fuese igual al tuyo
O sea, tu mismo olor
Y tu manera de sonreír
Y de guardar silencio
Y de estrechar mi mano, estrictamente
Y de besarnos sin hacernos daño
De eso sí estoy seguro
Pongo tanta atención cuando te beso
Entonces
Si yo fuese Dios
Podría repetirte y repetirte
Siempre la misma y siempre diferente
Sin cansarme jamás del juego idéntico
Sin desdeñar tampoco la que fuiste
Por la que ibas a ser dentro de nada
Ya no sé si me explico
Pero quiero quiero aclarar que
Si yo fuese Dios
Haría lo posible por ser Ángel González
Para quererte tal como te quiero
Para aguardar con calma
A que te crees tú misma cada día
A que sorprendas todas las mañanas
La luz recién nacida con tu propia luz
Y corras la cortina impalpable que separa el sueño
de la vida
Resusitándome con tu palabra
Lázaro alegre, yo
Mojado todavía
De sombras y pereza
Sorprendido y absorto en la contemplación
De todo aquello que
En unión de mí mismo
Recuperas y salvas
Mueves
Dejas abandonado cuando, luego, callas
(Escucho tu silencio
Oigo constelaciones
Existes. Creo en ti.
Eres. Me basta.)
Mie-n de-ajuns
De-aș fi fost eu Dumnezeu
Și-aș fi deținut secretul
Aș fi creat o ființă exactă-ți ție
Aș încerca-o
În maniera asemenea brutarilor când încearcă pâinea
Și anume, cu gura
Și dacă această aromă
Ar fi fost asemenea-ți
Adică, mirosul precum al tău
Și felu-ți de a zambi
Și de a păstra liniștea
Și de a-mi trage mana, strict
Și de a ne săruta fără a ne răni
De asta sunt sigur
Sunt atât de atent când te sarut
Atunci,
De-aș fi fost eu Dumnezeu
Te-aș putea repeta la infinit
Mereu aceeași și mereu distinctă
Fără a mă plictisi în veac de același joc
Fără a disprețui cine ai fost
De cine vei deveni într-o clipită
Nici nu mai știu să-mi explic
Însă vreau să clarific că
De-aș fi fost eu Dumnezeu
Aș face tot posibilul să fiu Ángel González
Pentru a te iubi așa cum te iubesc
Pentru a aștepta calm
Să te creezi tu singură zi de zi
Pentru a surprinde toate diminețile
Lumina nou-născută cu propria-ți lumină
Și trage perdeaua impalpabilă ce separă somnul de viață
Resuscitându-mă cu vorba ta
Fericitul Lăzar, eu
Încă umezit
De ubpre și lene
Surprins și absorbit în contemplarea
A tot ceea ce
În unirea cu mine însumi
Recuperezi și salvezi
Miști
Lași abandonat când, mai apoi, taci
(Îți aud tăcerea
Aud constelații
Exiști. Cred în tine
Ești. Îmi e de ajuns.)
Traducător: Ioniță Ruxandra-Maria-Mădălina 2022