Vallejo César – Los dados eternos
César Abraham Vallejo Mendoza (n. 16 martie 1892, Santiago de Chuco, Peru – d. 15 aprilie 1938, Paris, Franța) a fost un poet peruvian.
În 1913 se reîntoarce la Trujillo pentru a relua studiile de litere la Universitate. Se stabilește la Lima în 1918 și publică primul său volum de versuri. Este condamnat (pe nedrept) la închisoare și părăsește țara. Pleacă în Europa și nu mai revine niciodată în Peru. Moare la Paris la 15 aprilie 1938.
Los dados eternos
Dios mío, estoy llorando el ser que vivo;
me pesa haber tomádote tu pan;
pero este pobre barro pensativo
no es costra fermentada en tu costado:
¡tú no tienes Marías que se van!
Dios mío, si tú hubieras sido hombre,
hoy supieras ser Dios;
pero tú, que estuviste siempre bien,
no sientes nada de tu creación.
Y el hombre sí te sufre: ¡el Dios es él!
Hoy que en mis ojos brujos hay candelas,
como en un condenado,
Dios mío, prenderás todas tus velas,
y jugaremos con el viejo dado…
Tal vez ¡oh jugador! al dar la suerte
del universo todo,
surgirán las ojeras de la Muerte,
como dos ases fúnebres de lodo.
Dios mío, y esta noche sorda, oscura,
ya no podrás jugar, porque la Tierra
es un dado roído y ya redondo
a fuerza de rodar a la aventura,
que no puede parar sino en un hueco,
en el hueco de inmensa sepultura.
Zarurile veșniciei
Dumnezeule Doamne, deplâng a mea proprie ființă;
m-apas-atât de greu să fi gustat din a ta azimă;
dar acest sărman boț de lut, gânditor,
nu-i o clocită coajă-n a ta coastă/rană
tu, tu nu ai Marii care au plecat!
Dumnezeule Doamne, de om tu ai fi fost
Ai ști dumenzeiesc să fii și azi
Doar că ție, înc’ de la-nceputuri bin’ți-a fost
Și nimic nu simți pentru a ta creație
pe când Omul da, El te suportă! El este Dumnezeu!
Iar azi, când candele în vrăjiții ochi, îmi ard
Ca un condamnat ce sunt,
Dumnezeule! Lumânările toate să-ți aprinzi
Și hai să sucim vechile babaroase!
Cine știe? Tu, împătimit jucător!
De mi-oi juca a-ntregului univers soartă,
Să-mi cadă cearcănele vechii Morți
Ca doi lugubri unari de mâl.
Dumnezeule Doamne! În astă neînduplecată și
sumbră noapte
Nu te vei mai putea juca, fi’ncă Pământul,
Zaru-ăsta măcinat și deja rotund,
De-atâta învârtit prin aventuri
Nu mai poate fi oprit decât într-o groapă,
În nemărginita groap-a mormântului.
Traducător: Apostol Marian 2021