Machado Antonio – Dame la mano, He andado muchos caminos, Noche de verano, Caminos
Antonio Cipriano José María y Francisco de Santa Ana Machado Ruiz, cunoscut ca Antonio Machado (n. 26 iulie 1875 – d. 22 februarie 1939) a fost un poet modernist spaniol, aparținând Generației lui ’98 din literatura spaniolă, care, în 1927, devine membru al Academiei Regale Spaniole.
Opera sa reprezintă o sinteză a modernismului spaniol prin asimilarea experiențelor oferite de poezia spaniolă veche și mai nouă, lirica hispano-americană modernă, simbolismul și parnasianismul francez, precum și a sugestiilor cântecului folcloric andaluz.
Dame la mano
Dame la mano y danzaremos
dame la mano y me amarás.
Como una sola flor seremos,
como una flor, y nada más…
El mismo verso cantaremos,
al mismo paso bailarás.
Como una espiga ondularemos,
como una espiga, y nada más…
Te llama Rosa y yo Esperanza:
pero tu nombre olvidarás,
porque seremos una danza
en la colina, y nada más.
He andado muchos caminos
He andado muchos caminos
he abierto muchas veredas;
he navegado en cien mares
y atracado en cien riberas.
En todas partes he visto
caravanas de tristeza,
soberbios y melancólicos
borrachos de sombra negra.
Y pedantones al paño
que miran, callan y piensan
que saben, porque no beben
el vino de las tabernas.
Mala gente que camina
y va apestando la tierra…
Y en todas partes e visto
gentes que danzan o juegan,
cuando pueden, y laboran
sus cuatro palmos de tierra.
Nunca, si llegan a un sitio
preguntan a donde llegan.
Cuando caminan, cabalgan
a lomos de mula vieja.
Y no conocen la prisa
ni aun en los días de fiesta.
Donde hay vino, beben vino,
donde no hay vino, agua fresca.
Noche de verano
Es una hermosa noche de verano.
Tienen las altas casas
abiertos los balcones
del viejo pueblo a la anchurosa plaza.
En el amplio rectángulo desierto,
bancos de piedra, evónimos y acacias
simétricos dibujan
sus negras sombras en la arena blanca.
En el cénit, la luna, y en la torre,
la esfera del reloj iluminada.
Yo en este viejo pueblo paseando
solo, como un fantasma.
Caminos
De la ciudad moruna
tras las murallas viejas,
yo contemplo la tarde silenciosa,
a solas con mi sombra y con mi pena.
El río va corriendo,
entre sombrías huertas
y grises olivares,
por los alegres campos de Baeza.
Tienen las vides pámpanos dorados
sobre las rojas cepas.
Guadalquivir, como un alfanje roto
y disperso, reluce y espejea.
Lejos, los montes duermen
envueltos en la niebla,
niebla de otoño, maternal; descansan
las rudas moles de su ser de piedra
en esta tibia tarde de noviembre,
tarde piadosa, cárdena y violeta.
El viento ha sacudido
los mustios olmos de la carretera,
levantando en rosados torbellinos
el polvo de la tierra.
La luna está subiendo
amoratada, jadeante y llena.
Los caminitos blancos
se cruzan y se alejan,
buscando los dispersos caseríos
del valle y de la sierra.
Caminos de los campos…
¡Ay, ya no puedo caminar con ella!
Ia-mă de mână
Ia-mă de mână și-n dans vom pluti
ia-mă de mână, mă vei adora.
Ca o singură floare noi vom fi,
ca o floare și nimic altceva…
Același cântec vom fredona,
aceeași pași îi vom dansa.
Ca un spic noi ne vom legăna,
ca un spic și nimic altceva…
Ești Roza și Speranța-i numele meu:
dar al tău nume îl vei uita,
căci suntem un dans tu și eu
pe un deal și nimic altceva.
Traducător: Filimon Eliza Claudia
Am parcurs multe drumuri
Am parcurs multe drumuri,
am deschis multe căi;
Am navigat o sută de mări,
și acostat într-o sută de maluri.
Peste tot am văzut
caravane de tristețe,
mândri și melancolici
îmbătați de umbră neagră.
Și pedanții de pânză
care privesc, tac și gândesc
Și știu, pentru că nu beau…
vinul tavernelor.
Oameni răi ce merg
și murdăresc pământul…
Și peste tot am văzut
oameni care dansează sau joacă,
când pot, și muncesc
cele patru palme de pământ.
Niciodată, dacă ajung undeva,
nu întreabă unde merg.
Când merg, călăresc
pe spatele unui catâr bătrân.
Și nu cunosc graba
nici măcar de sărbători.
Unde este vin, ei beau vin,
unde nu este vin, apă proaspătă.
Traducător: Ana-Maria Spirea 2023
Noapte de vară
Este o frumoasă noapte de vară.
Casele înalte își țin
deschise balcoanele
din batrânul oraș spre piața întinsă.
În dreptunghiul larg și pustiu,
bănci de piatră, salbe și salcâmi
își desenează simetric
umbre negre pe nisipul alb.
În zenit, luna, iar pe turn,
cadranul luminat al ceasului.
Eu în acest oraș bătrân plimbându-mă
singur, cao fantasmă.
Traducător: Vasilciuc Simona Rodica 2023
Cărări
Din orașul maur
de dincolo de bătrânele ziduri,
contemplu tăcuta seară,
singur cu a mea umbră și a mea durere.
Aleargă râul
printre livezile înnegurate
și sure plantații de măslini,
peste câmpurile vivace din Baeza.
Mlădițe aurii au viile
pe ale lor roșii tulpini.
Guadalquivir, ca un paloș frânt
și răsfirat, strălucește și sclipește.
În depărtare, dorm munții
învăluiți în ceață;
ceață autumnală, maternală; se odihnesc
masivele spinoase ale ființei lor de piatră
în această caldă seară de noiembrie,
seară evlavioasă, stânjenie, violet.
A scuturat vântul
ulmii pali de pe cărare,
ridicând vârtejuri roz
din colb de glie.
Se înalță Luna plină
viorie, răsuflând cu greu.
Poteci albe
se întretaie și se îndepărtează
căutând cătunurile risipite
în vale sau pe munți.
Cărări pe câmpuri…
Ah, nu mai pot cutreiera alături de ea!
Traducător: Horodnic Marilena Gențiana 2023