García Montero Luis – Naranjas y cipreses, Poema canción pornográfica, Poema la crueldad

Luis García Montero (4 decembrie 1958, Granada) este un poet și critic literar spaniol, precum și profesor de literatură spaniolă la Universitatea din Granada. A devenit membru al grupului La Otra Sentimentalidad, o mișcare în cadrul căreia s-a publicat o lucrare colectivă de poezie spaniolă contemporană în anul 1983. Caracteristica predominantă a lucrărilor lui García Montero este narativitatea istorico-biografică a poemelor sale – o structură aproape teatrală sau de roman, cu un personaj sau protagonist care povestește sau își trăiește povestea prin intermediul memoriei. O altă particularitate a poemelor sale este utilizarea limbajului colocvial.

Naranjas y cipreses

Déjalo ya. Recorre este silencio
de naranjas sin sol y cipreses sin luna.
Ahora que la verdad y la mentira
se alejan fatigadas
en el humo amarillo de un desdén,
tendrás que defenderte
de los rencores y del patetismo.
La muerte es un contable
perdido en la inocencia de los números.
Avara, sin excusas,
con sus cuentas inútiles y con sus manos frías,
se acercará a tu casa.
Espera la visita
y reconoce
una extraña dureza familiar
en el último paso.
Quien se arriesga a vivir un sueño ajeno
acaba por ser víctima
de sus propios fantasmas.

 

Poema canción pornográfica

El agua pide orillas donde apoyar la frente,
la noche busca sueños para entrar en las casas,
la luz se hace murmullo
y los países juegan a las cartas.

Juegan
como el silencio con sus ruidos
para pensar que existen en un orden certero.
Como los rayos de la luna,
porque cantan su número y se van
deshaciendo.

Juegan como los dioses sin castigo,
suplican el color de una bandera
y la sombra de un himno.

Necesitados de soberanía,
los desnudos no son papel de plata.
Ya no hay sombras detrás de los abrazos
y los países juegan a las cartas.

 

Poema la crueldad

No es el cuchillo que por fin nos mata,
sino la espera fría de su hoja en la piel,
el tiempo sucio y duro,
los plazos del temor, porque la muerte
suele afilar sus armas
en el miedo cortante de la víctima.

No es el tener que irme,
ni es el amor vivido en dos ciudades,
sino la cuenta atrás de los últimos días,
la mala noche que pasea
su cuchillo de dudas en el pecho,
y después la mañana rencorosa,
el desilusionado rencor de los kilómetros
que me van separando una vez más,
por la M-30,
como la uña de la carne.

Portocali și chiparoși

Leapădă-te deja. Mergeți în tăcere
de portocali fără soare și chiparoși fără lună.
Acum, că adevărul și minciuna
se duc tot mai departe, obosiți
prin fumegândul, galben, dispreț,
va trebui să te aperi
de ranchiună și patetism.
Moartea este un contabil
pierdut între numerele care roșesc.
Avară, făr’ să se scuze,
cu conturile sale inutile și mâinile reci,
se va apropia de casa ta.
Așteaptă-i vizita
și recunoaște
o stranie duritate familiară
în ultimul pas.
Acela ce riscă să se-ntrupeze din vis străin
ajunge să fie răpus
de propriile fantasme.

Traducător: Ramona Băluțescu 2021

Poem cu porn cîntat

Apa cere țărmuri pentru odihnit frunte,
noaptea caută vise pentru a intra în case,
lumina devine un murmur
iar țările s-au pus să joace cărți.

Ele se joacă
precum tăcerea, cu zgomotele ei
ca și cum s-ar crede că ele există într-o ordine clară.
Ca razele lunii,
pentru asta cîntîndu-și numărul și plecînd,
răsfirîndu-se.

Se joacă așa cum zeii fără de pedeapsă,
care imploră culoarea unui steag
și umbra unui imn.

Avînd nevoie de suveranitate,
dezbrăcările nu sunt de țiplă.
Nu mai există umbre în spatele îmbrățișărilor
iar țările joacă în continuare cărți. 

Traducător: Ramona Băluțescu 2021

Poem crud

Nu cuțitul ne ucide, în cele din urmă,
ci recele așteptării lamei sale pe piele,
timpul murdar și greu,
termenele fricii, pentru că moartea
de obicei își ascute armele
cu frica tăioasă a celui ce va cădea.

Nu de chiar trebuie să plec,
nici nu e dragostea trăită în două orașe,
ci e numărătoarea inversă a ultimelor zile,
noaptea rea care își trece
cuțitul ei de îndoieli prin piept,
și apoi dimineața plină de sentimente rele și ranchiună,
ranchiuna dezamăgită a kilometrilor
ce mă despică iar,
pe M-30,
ca unghia, de carne.

Traducător: Ramona Băluțescu 2021