Martín Adán – Poesía, mano vacía

Ramón Rafael de la Fuente Benavides, (Lima, 27 octombrie 1908 – Lima, 29 ianuarie 1985), mai cunoscut sub pseudonimul Martín Adán, a fost un poet peruan a cărui operă se remarcă prin ermetism și profunzime. Este considerat unul dintre marii reprezentanți ai literaturii latino-americane de avangardă. Când avea doar 16 ani și era în ultimul an de școală, a început să scrie La casa de cartón (publicat patru ani mai târziu). Ulterior, a colaborat la revista Amauta și a fost membru al grupului cu același nume condus de José Carlos Mariátegui. A fost membru al Academiei peruane a limbii și a câștigat Premiul Național de Poezie atât în 1946, cât și în 1961. În 1976 a fost distins cu Premiul Național pentru Literatură.

POESÍA, MANO VACÍA

Poesía, mano vacía…
Poesía, mano empuñada
Por furor para con su nada
Ante atroz tesoro del día…

Poesía, la casa umbría
La defuera de mi pisada…
Poesía la aún no hallada
Casa que asaz busco en la mía…

Poesía se está defuera:
Poesía es una quimera…
¡A la vez a la voz y al dios!…
Poesía, no dice nada:

Poesía se está, callada,
escuchando su propia voz.

Poezie, mână goală

Poezie, mână goală…
Poezie, mână strânsă în pumn
Din pricina mâniei față de nimicnicia ei
Dinaintea comorii atroce a zilei…

Poezie, casa umbroasă
Reflectarea pașilor mei…
Poezia cea încă negăsită
Casă pe care destul o caut în a mea…

Poezia se găsește în afară:
Poezia este o himeră…
Închinată vocii și zeului, în același timp!

Poezia, care nu spune nimic:
Poezia se găsește, tăcută,
Ascultându-și propria voce.

Traducător: Iosef Indra-Flavia-Elena 2021