Jiménez Juan Ramón – Nubes, El Mar, El Otoñado, El Viaje Definitivo

Juan Ramón Jiménez Mantecón (n. 24 decembrie 1881 – d. 29 mai 1958) a fost poet și eseist spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1956.
A scris o lirică de rezonanță particulară în literatura spaniolă a secolului XX, prin necontenita căutare a cuvântului poetic definitiv și esențializarea emoțiilor și sentimentelor, tinzând către forma poemului total și către abstracta “poezie pură”.
Timp de peste jumătate de secol, cât se desfășoară munca sa neobosită de cizelare a operei (“Nici o zi fără o hârtie ruptă”), el a fost, pentru mai multe generații de poeți – de la modernismul începutului de veac până la școlile de avangardă – scriitorul venerat, poetul prin excelență, “maestrul indiscutabil” , cum îl numea Rafael Alberti, într-o frumoasă carte de amintiri.
În anul 1916 are loc un eveniment decisiv în viața sa: în urma unei călătorii în Statele Unite ale Americii se căsătorește cu Zenobia Camprubi Aymar (traducătoare în spaniolă a lui Rabindranath Tagore), care-i va deveni colaboratoare neprețuită. După izbucnirea războiului civil spaniol, ia drumul exilului și devine profesor de literatură spaniolă la diferite universități din Statele Unite, Cuba, Puerto Rico. În 1956 i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Moare în 1958, în Puerto Rico.