Watanabe José – El pan, Nuestra Leona, La balena, Acerca de la libertad
José Watanabe (17 martie 1945-25 aprilie 2007) a fost un poet peruan născut în Laredo, care a făcut parte din generația de scriitori a anilor ’70 din Peru, generație caracterizată prin experimentarea cu colocvialismul, ruptutura de tradiția poetică peruană anterioară și radicalismul ideologic. De asemenea, numit poetul înțelept, Watanabe a căutat transcendența în poezia sa ca urmare a originilor japoneze ale tatălui său. Poemele sale nu pot fi considerate haiku-uri, deși efectul lor este similar. Sunt mai degrabă parabole, scurte narațiuni care alegorizează situații umane în care oricine se poate recunoaște și care funcționează foarte bine cu clișeul clasic al lui carpe diem.
EL PAN
Perdonen que lo diga sin pudor,
pero mi madre y yo vivíamos en un pueblo
de hambrunas.
Las carencias
nos llevaban a todos a una especie de inocencia,
a un vivir
en el centro puro de nosotros mismos.
Así es cuando ya no queda nada salvo
la postura orgullosa de mi madre
que dormía como saciada.
Cada cierto tiempo pasaban profetas
que repetían monsergas en nombre de un dios
prometedor, pero cruel.
Ninguno trajo lluvia sobre los campos yermos
ni hizo el milagro de una simple lechuga.
Una tarde se asomó a nuestra puerta
un extranjero de mirada llameante, otro agorero,
pero no supimos quién ardía en él, si su dios
o su demonio.
Dijo llamarse Elías y tenía gran hambre como nosotros.
Se quedó mirando a mi madre
que en la artesa mezclaba un puñado de harina Santa Rosa
con una cucharada de manteca sin nombre.
Estoy haciendo un pan para mi hijo y yo. Lo comeremos
y después, con la dignidad de los pobres satisfechos,
nos moriremos de hambre, dijo mi madre
en Reyes V 17:12
Nuestra Leona
Sé que el sol va y viene, inquieto, husmeándome
entre los cañaverales.
Sé que se demora en el cénit mirando ansiosamente el valle.
El sol era nuestra leona.
Una imagen, aún de humilde imaginación verbal como ésta,
va a la mente
y le pide que condescienda
con el poeta. Es el trato.
Esta vez no, esta vez sólo pido vuestra mirada inmediata
y literal:
¿Quién, tan esbelto, salta de la ventana a mi tarima
y me levanta de la nuca con sus suaves fauces
y me lleva al río
si no es el sol?
El sol era nuestra leona.
Un aliento cálido me envuelve siendo aquí, en Baja Sajonia,
invierno:
es la imagen creando su espacio en mi cuerpo enfermo,
es el sol que me husmea como a hijo falto,
allá en el norte de mi país,
donde me enseñó a caminar obligándome con el hocico.
La Ballena
Dicen que hay una ballena en el agua baja, varando.
Vamos a verla.
Vamos a ver si nuestro pequeño y desordenado ánimo
resiste la imposición de sus oscuras toneladas.
Vamos a ver cómo llora mostrando sus torpes aletas
que no pueden ofrecernos una flor
entre dos dedos.
Vamos a pedirle que, a cambio, nos cante un lamento
con su famosa voz de soprano.
Vamos a aprender que los animales de piel resbalosa
quedan, finalmente, solos.
Vamos a ver la agitada desesperación de su gran cola
que bate arena, que quiere ganar
aguas más hondas, navegables, donde se esté bien
consigo mismo.
¿Y si ya reflotó con la marea alta y no está?
Pues nos sentaremos en la playa a contemplar el mar.
La metáfora del mar desolado
puede reemplazar a la metáfora de la ballena.
Acerca de la libertad
Esta mañana han comprado un pájaro
como se compra una fruta
un ramo de flores.
Dicen que Hokusai compraba pájaros para liberarlos.
También Leonardo
pero midiéndoles el impulso y el rumbo.
Posiblemente en la infancia he pintado pájaros
pero jamás les he hallado relación exacta con los aviones.
Estoy tentado a liberar este pájaro
a devolverle
su derecho de morir sobre el viento.
Me van a pedir razones.
Sentiré la obligación de hablar acerca de la libertad
pero mi familia que es muy lógica
dirá que afuera solo
con el viento
a ver qué hago.
Pâinea
Iertați-mă că spun asta fără rușine,
dar eu și mama am trăit într-un sat de
hămesiți.
Lipsurile
ne-au condus pe toți către un fel de inocență,
la un trai
în miezul pur al nostru.
Așa este când nu mai rămâne nimic decât
postura impunătoare a mamei mele
care dormea mimând îndestularea.
Din când în când treceau profeți
care rosteau neîncetat poliloghii în numele unui dumnezeu
promițător, dar neîndurător.
Niciunul nu a adus ploaie pe câmpurile sterpe
nici nu a făcut minunea unei simple lăptuci.
Într-o după-amiază a apărut la ușa noastră
un străin cu o privire arzătoare, altă nenorocire,
însă nu știam cine mocnea în el, dacă dumnezeul
sau demonul lui.
A spus că se numește Elias și îi era foarte foame precum nouă.
S-a uitat lung la mama mea
care amesteca în covată o mână de făină Santa Rosa
cu o lingură de unt fără nume.
Fac o pâine pentru fiul meu și pentru mine. O vom mânca
și apoi, cu demnitatea săracilor mulțumiți,
vom muri de foame, a spus mama.
Traducător: Opinca Mădălina 2021
Leoaica Noastră
Știu că soarele vine și pleacă neabătut, adulmecându-mă
prin stufărișuri.
Știu că zăbovește la zenit, privind îngrijorat în vale.
Soarele era leoaica noastră.
O imagine de o umilă imaginație verbală, ca aceasta,
îmi vine în minte
și îl roagă să cadă la pace
cu poetul. Așa ne e înțelegerea.
Nu de data aceasta, de data aceasta îți cer doar să arunci o privire imediată
și literală:
¿Cine, atât de zvelt sare de la fereastră pe podeaua mea
și mă ridică de ceafă cu fălcile lui moi
și mă duce la râu
dacă nu soarele?
Soarele era leoaica noastră.
O respirație caldă mă cuprinde aici, în Saxonia Inferioară,
iarnă:
este imaginea care își face loc în corpul meu bolnav,
soarele mă adulmecă precum un fiu dispărut,
acolo, în nordul țării mele,
unde m-a învățat să umblu împingându-mă cu botul lui.
Traducător: Mara Rus 2021
Balena
Se zice că e o balenă care a eșuat în apa mică.
Să mergem s-o vedem.
Să vedem dacă mica și dezordonata noastră ființă
rezistă impunătoarelor și întunecatelor ei tone.
Să vedem cum plânge arătându-și aripioarele stângace
ce nu ne pot oferi nici măcar o floare
între două degete.
În schimb ,îi vom cere să ne cânte în schimb un lamento
cu celebra sa voce de soprană.
Vom învăța că animalele cu piele alunecoasă
rămân, în cele din urmă, singure.
Vom vedea disperarea și agitația măreței sale cozi
ce lovește nisipul, ce vrea să dovedească
ape mai adânci, navigabile, unde să se simtă bine
cu sine însuși.
Și gata a luat-o mareea și nu mai e?
Atunci, ne vom așeza pe plajă pentru a contempla marea.
Metafora mării dezolante
poate înlocui metafora balenei.
Traducător: Angela Dima 2021
Despre libertate
Azi dimineață au cumpărat o pasăre
ca și cum ai cumpăra un fruct,
un buchet de flori.
Se spune că Hokusai cumpăra păsări pentru a le elibera.
La fel, Leonardo,
dar nu înainte de a le măsura avântul şi traiectoria.
Posibil ca în copilărie să fi pictat păsări,
dar nu am găsit niciodată o relație exactă cu avioanele.
Sunt tentat să eliberez această pasăre,
să-i dau înapoi
dreptul de a muri în bătaia vântului.
Mă vor întreba ce motive am.
Mă voi simți obligat să le vorbesc despre libertate,
dar familia mea e foarte logică –
vor spune afară, singură
cu vântul.
Rămâne de văzut ce voi face.
Traducător: Rus Mara 2022