Valente José Ángel – Iluminación, El Sur
José Ángel Valente (1929 – 2000) a fost un poet spaniol născut în Ourense care a făcut parte din generația anilor ’50 de scriitori spanioli și care a scris atât în spaniolă, cât și în galiciană. A fost unul dintre cei mai influenți poeți din cea de-a doua jumătate a secolului XX, iar printre premiile câștigate se numără Premiul Fundației Pablo Iglesias Posse (1984), Premiul Prințesei de Asturias (1988) și Premiul Regina Sofia (1998). Poezia sa a evoluat către un existențialism liric radical influențat de mistica sincretică, precum cabala iudaică, sufismul și misticismul creștin.
Iluminación
Cómo podría aquí cuando la tarde baja
con fina piel de leopardo hacia
tu demorado cuerpo
no ver tu transparencia.
Enciende sobre el aire
mortal que nos rodea
tu luminosa sombra.
En lo recóndito
te das sin terminar de darte y quedo
encendido de ti como respuesta
engendrada de ti desde mi centro.
Quién eres tú, quién soy,
dónde terminan, dime, las fronteras
y en qué extremo
de tu respiración o tu materia
no me respiro dentro de tu aliento.
Que tus manos me hagan para siempre,
que las mías te hagan para siempre
y pueda el tenue
soplo de un dios hacer volar
al pajarillo de arcilla para siempre.
El Sur
El sur como una larga,
lenta demolición.
El naufragio solar de las cornisas
bajo la putrefacta sombra del jazmín.
Rigor oscuro de la luz.
Se desmorona el aire desde el aire
que disuelve la piedra en polvo al fin.
Sombra de quién, preguntas,
en las callejas húmedas de sal.
No hay nadie.
La noche guarda ciegas,
apagadas ruinas, mohos
de sumergida luz lunar.
La noche.
El sur.
Iluminare
Cum aș putea aici când seara se lasă
cu piele fină de leopard peste
trupul tău zăbavnic
să nu-ți văd transparența.
Aprinde asupra aerului
de moarte ce ne-mpresoară
umbra-ți de lumină.
În adânc
te oferi, dar nu până la capăt și rămân
aprins de tine ca răspuns
zămislit de tine din miezul meu.
Cine ești, cine sunt eu,
unde se sfârșesc, spune-mi, granițele
și-n ce ungher
a-l respirației sau substanței tale
nu mă respir în suflu-ți.
De m-ar crea mâinile tale pe veci,
de te-ar crea ale mele pe veci,
de-ar putea firava
suflare a unui zeu să dăruiască zborul
păsăruicii de lut pe veci.
Traducător: Dumitrescu Ioana-Gabriela 2021
Sudul
Sudul ca o lungă,
linie demolatoare.
Naufragiul solar al cornișelor
la umbra putredă a jasminului.
Asprimea întunecată a luminii.
Cade văzduhul din văzduhul
ce face praf din piatră în final.
Umbră a cui, întrebi,
pe ulițele umede de sare.
Nu e nimeni în jur.
Noaptea ascunde oarbe,
incolore ruine, mușchi
de lumină stinsă ai lunii.
Noapte.
Sudul.
Traducător: Langa Andrei (contribuția specială)