Fuertes Gloria – Cuando te nombran, Aunque no nos muriéramos al morirnos
Gloria Fuertes (28 iulie 1917 – 27 noiembrie 1998) a fost o poetă spaniolă, născută în Madrid, ce a facut parte din generația de poeți ai anilor 50. Opera sa literară a fost însoțită, începând cu anii ’70, de colaborări în cadrul programelor pentru copii și tineri ale Televiziunii Spaniole. Temele abordate cu precădere în poezia sa au fost feminismul, pacifismul și protejarea mediului înconjurător. A primit în anul 1968 Premiul Andersen Internacional de Literatura Infantil, iar în anul 1994, Premiul Cervantes Chico, oferit de Primăria Alcalá de Henares.
Cuando te nombran
Cuando te nombran,
me roban un poquito de tu nombre;
parece mentira,
que media docena de letras digan tanto.
Mi locura sería deshacer las murallas con tu nombre,
iría pintando todas las paredes,
no quedaría un pozo
sin que yo asomara
para decir tu nombre,
ni montaña de piedra
donde yo no gritara
enseñándole al eco
tus seis letras distintas.
Mi locura sería,
enseñar a las aves a cantarlo,
enseñar a los peces a beberlo,
enseñar a los hombres que no hay nada,
como volverme loco y repetir tu nombre.
Mi locura sería olvidarme de todo,
de las 22 letras restantes, de los números,
de los libros leídos, de los versos creados.
Saludar con tu nombre.
Pedir pan con tu nombre.
—siempre dice lo mismo— dirían a mi paso, y yo, tan orgullosa, tan feliz, tan campante.
Y me iré al otro mundo con tu nombre en la boca,
a todas las preguntas responderé tu nombre
—los jueces y los santos no van a entender nada—
Dios me condenaría a decirlo sin parar para siempre.
Aunque no nos muriéramos al morirnos
Aunque no nos muriéramos al morirnos
le va bien a ese trance la palabra: Muerte.
Muerte es que no nos miren los que amamos,
muerte es quedarse solo, mudo y quieto
y no poder gritar que sigues vivo.
Cine te strigă
Cine te strigă
îmi fură o fărâmă din numele tău;
nu-mi vine a crede
că șase litere pot spune atât de multe.
Nebunie ar fi să dărâm zidurile cu numele tău,
aș zugrăvi întruna toți pereții,
n-ar mai rămâne nicio groapă
din care să nu ies
ca să îți rostesc numele,
niciun munte de piatră
unde să nu strig
ca ecoul să învețe
cele șase litere, una după alta.
Nebunie ar fi
să învăț păsările să-l cânte,
să învăț peștii să-l soarbă,
să învăț oamenii că nu-i nimic
ca nebunia mea, ca repetarea numelui tău.
Nebunie ar fi să uit de toate,
de celelalte 25 de litere, de numere,
de cărțile citite, de versurile scrise.
Să salut cu numele tău.
Să cer pâine cu numele tău.
– Altceva nu spune – s-ar spune în urma mea,
iar eu aș fi atât de mândră, de fericită, de senină!
Și pe lumea cealaltă mă voi duce cu numele tău pe buze,
la toate întrebările voi răspunde numele tău
– judecătorii și sfinții nu vor pricepe nimic –
Dumnezeu m-ar osândi să îl rostesc necontenit, pe veci.
Traducător: Dumitrescu Ioana-Gabriela 2022
Chiar dacă murind nu am muri
Chiar dacă murind nu am muri
se potrivește- acelei transe cuvântul: Moarte.
Moarte e să nu fim căutați de cei pe care- i iubim,
moarte este- a rămâne singur, mut și țintuit
și- a nu putea striga că încă viețuiești.
Traducător: Smaranda Veronica 2022