Varela Blanca – Destiempo (II)
A fost o poetă peruană (10 aug 1926 – 12 mar 2009) născută în Lima, considerată una dintre cele mai proeminente voci ale acestui gen în America Latină. A fost călăuzită în lumea artistică și literară de către Octavio Paz, iar traducerea operei sale în mai multe limbi precum germană, franceză, italiană, rusă, portugheză și engleză indică faptul că aceasta a fost recunoscută la nivel internațional. A fost prima femeie care a câștigat Premiul Internațional de Poezie Federico Garcia Lorca, în anul 2006.
Destiempo (II)
El rayo ha perfumado
ferozmente nuestra casa.
Tenemos sed, tenemos prisa
por golpear con el hueso
de una flor en la tiniebla.
Hay un árbol talado en esta historia.
Contemplamos el cielo.
No hay señales.
Es de día
Es de noche
Murió la araña que media el tiempo,
Sólo hay un viejo muro
y una nueva familia
De sombras.
Toda la palidez inexplicable
es el recuerdo.
Travesía de muralla a muralla,
El abismo es el párpado,
Allí naufraga el mundo
Arrasado por una lágrima.
Despierto.
Primera isla de la conciencia:
un árbol.
El temor inventa el vuelo.
El desierto familiar me acoge.
Prea târziu (II)
Fulgerul ne-a înmiresmat
violent casa.
Suntem însetaţi, ne grăbim
să ciocănim cu sâmburele
unei flori bezna.
E un arbore doborât în această poveste.
Privim înaltul.
Semnale nu sunt.
E ziuă.
E noapte.
Păianjenul care măsura timpul a murit.
Nu mai rămâne decât un perete de demult,
şi o nouă familie
de năluci.
Toată paloarea inexplicabilă
e amintirea.
Drum de la zid la zid,
abisul este pleoapa.
Acolo eşuează lumea
târâtă de o lacrimă.
Mă trezesc.
Cea dintâi insulă a cugetului:
un copac.
Teama iscă zborul.
Pustiul binecunoscut mă primeşte.
Traducător: Gamardo Vasilica C. 2022